De-a lungul unor ani fulgerători
Ce şi-au lăsat amprenta în stilul unor simpli călători,
Vibrațiile-acelor cromatice armonii
Însuflețesc acum tăcutele pustii.
Mărturisesc neînduplecate gânduri,
Rostite în apusul efemer
Al unei veşnice prietenii.
Şi-ți spun în ritmul unui ultim vers ,
Tu,enigmă-n cuvânt,
Talent în culoare,
Țesută din al valorilor legământ,
Eşti un portret din contopirea viilor nuanțe.
O iluzie a timpului ce treptat îşi pierde din contrast şi saturație,
Dar, izbuteşti prin muncă şi creație
Să oferi aspecte noi monotoniei. |
|