democratic mân/când

oamenii ar mânca suflete, atât de mult ne-ar umple o porție
de suferințe copilărești
iar durerea am sparge-o în dinți, riscând încă o dantură cu carii,
oamenii ar pune în ceai iubirea, dulce și cleioasă ca mierea de albine
iar cei mai mulți ar uita-o în borcan în fundul dulapului,
să se zaharisească,
oamenii ar înghiți fericirea de trei ori pe zi,
aș că vor exista cazuri de intoxicație, dependență și suicid,
noi legi, pedepse cu moartea pentru trafic de fericire,

oamenii ar mânca sentimente cu gura deschisă
și ar fi din nou rasism, mâncarea e de vină!
oamenii ce mănâncă cu poftă din dragostea mea,
iar eu un om ce gust cu ochi triști din supa mamei,
suntem diferiți aproape cum au fost albii și negrii
și cât aș mai îndura pe patul morții,
căci mai rar se caută cu disperare kilogramul de melancolie
și nimeni nu se mai îmbată cu lacrimi când au sângele dulce în sticle
aș mai trăi eu ca om astfel, fără suferință/stomatolog, iubire/vin și fericire/miere în ceai,
ce himeră în lanț aș mai fi, hrănindu-mă doar cu firimituri de pâine,

dintr-un om, un sclav cu tentația de a fi alb?