Epifanie

Se poate să fi fost un vis de-un an până acum,
Se poate să nu fi putut să mă dezlipesc de tine.
Oh! Dulce făptură, se-aștern petale pe unde pășești pe drum,
Și alții calcă peste ele.
Și mor.
Și se transformă-n fum.

Tu continui să alergi, să-mprăștii dulcea viață.
Nu-ți pasă. Tu ești trimis cu un scop aici.
Ce dacă ei te trag în noapte, când tu ești dimineața?
Tu ești lumina,
Frumusețea.
Ei sunt ceața.

Și te privesc și te doresc și îmi e dor și te ador.
Văd cum toți străini de tine-s morți și triști...
Elisiană ființă, fără tine noi toți ne pierdem în decor
Și-n lipsa ta
Știu că și eu
Voi avea să mor.