cor meum

ai crezut că îți poți abandona părinții ca pe o floricică prăfoasă de popcorn în făraș
ai crezut că faci asta și dragostea pentru unul și altul sau
spasmul cuvintelor
o să te înconjoare cu un solz gigantic,
ai urcat pe cârca altruistă a câtorva sperând să despartă ei apele în locul tău
ești un power flower obosit și ți-ai pierdut codițele multicolore pe drum dacă
plângi când te gândești la janis joplin și în deasupra claviculelor o tăbliță anunță intrarea în 27 Club
ăsta e un semn că
în dreptul inimii căptușeala e tot subțire
și atunci bucură-te


că o să vină o zi în vârful picioarelor când
greutatea unei căni va fi o pătură peste pleoape când
vei sta în liniște lângă castroanele adânci cu scobitura căușului pregătită când
animalele mici de pe stradă vor întinde după tine firul de păr
un lasou fierbinte
și tu îl vei îndesa în perna apretată a bunicii
în altă zi medicii vor descoperi sindromul inimii frânte
ani la rând vor scotoci printre clinchete de eprubete vechi
clinchete de eprubete noi


și-o să întinzi mâna din poza tip portret să vezi
seringa asta până unde poate scotoci
până la vintre sau până în ganglioni un drum schematic ca o hașură
peste un piept deluros și cip-at
care nu-și recunoaște vina