sisif nu era fericit era EXTATIC

râdeam pe marginea străzii de o babă ciufută și-a blocat căruciorul într-un număr de înmatriculare
SAME și atunci mi-am dat seama că așa vreau să trăiesc mai departe râzând la tot ce pățesc.
să fac ambuteiaj fericit în glandele lacrimale la fiecare fir smuls cu ceară fierbinte
să mai fac o gaură într-un pulover deja rupt & trasez un zâmbet între ele
să îmi umplu insomnia cu fantezia păcii mondiale măcar din cartierul ăsta
să merg noaptea în zigzag către casă așa fac urmărirea mai palpitantă trauma suportabilă
enfin să fac mișto de tipa cu care m-a înșelat ce mă bucur că e urâtă.
baba înjură și pleacă ciufută cum a venit nu știe ce ratează dacă nu râde nu înfruntă absurdul => de ce mai trăiește?
trece apoi strada fără să se uite de parcă știe că nu pierde nimic.
a doua zi dimineață m-am trezit cu riduri în jurul buzelor
mă întreb dacă sisif făcea febră musculară