Tranziție

Un soare pe-o punte plină de flori
Un suflet ce vede lumea-n culori
Un glas șoptit, mieros, auzit,
Doi pași apăsați așteptau neclintit.

Lumină, surâs, ciripit, bucurie
Alint, popas, călător, insomnie;
Un trup dezvelit de-ndoieli și regrete,
O lună obscură, iar noi marionete.

O stea căzătoare, un lac înghețat
Un apus de-i lipsește-un răsărit uitat;
Apusul sunt eu în iarna târzie
Iar tu răsărit într-o vara pustie.

Puntea-i risipită, cu soarele stins
Culorile-s șterse iar glasul prelins
Prelins pe mândrie, orgoliu și ură
Iar noi nu mai suntem sub luna obscură.