întrebările care-mi mănâncă o grămadă de timp

Învelite într-o bucățică de hârtie
își ține împăturite
motivele pentru care este fericită.

Pentru ce-l păstrează?
și cum se numește materialul fustei
filmul ăla de care ne-a povestit la oră
sau cartea pe care o recitește în fiecare an
câte cafele bea pe zi
și de ce cu fiecare an ce trece
se vopsește tot mai blondă

(îmi vin în minte numai lucruri despre care nu apuc niciodată să o întreb)

Atâtea vor rămâne nespuse între noi
atâtea despre care nu voi ști niciodată
dar poezia se naște din tristețe
iar restul este
doar decor.