Pictor cu dizabilități

Dă-mi șansa să văd iar lumea în 3 culori
Iar tu să-mi fii paletă primordială
concepută din alb, negru și sudoare
aruncate peste pozele din folderul
minții unui pictor fără planșă

Mereu mi-am dorit să mă pictezi
Și acum, uite-mă, cum te reneg
din poezie
și te creez cu mâini mânjite
pe foaia mult prea dreaptă
pentru ochii tăi
aplecați de obloane anti-sentimentale

Ești arta care își uită tablourile în dulap
Și teamă mi-e că vei continua să uzi
perne din culorile altor capodopere
pentru a-ți crea propriul somn
anti-depresiv.

Te minți că nu îți plac medicamentele
Dar în fiecare sfârșit de săptămână
îți băgai pe gât propriile pastile de suport
Să te creadă măcar jumătate din tine
Iar cealaltă să se întoarcă pe dos
atunci când mă întorceai și pe mine
pe toate părțile
să-mi cauți defecte.

Iar eu te priveam cu ochi artificiali
de orb în iubire
și nu realizam că ghicitul în bobi
e echivalent cu a fi amorezat

Și cum ești blestemat să-ți pierzi un deget
atunci când șoptești <te iubesc>
Mi-am pierdut ambele mâini
în timp ce le țineam pe chipul tău
de artist ce m-a pictat în 3 culori.