dragă X îți scriu de la etajul 3

deschid geamul de la bucătărie și îmi vâr creierii afară
libertatea miroase a rece a ceva umed și a monoxid de carbon

gândurile mele titirez se încleștează pe ramuri
frunze de toamnă împinse în libertatea precară a necunoscutului
naiba știe ce o să se aleagă de ele în ritmul ăsta

de fiecare dată când n-ai nevoie de mine sunt aici îngrijindu-mi suferința proteiformă ca pe un adolescent cu coșuri care se revoltă

sunt aici asfixiindu-mă în capul meu colac necopt cu creștetul zburând și izbindu-se de clădiri pixelate minecraft

aleile se strecoară printre copii efervescenți cu mâini de ger pentru care ochii mei galbeni sunt jocuri interactive
le alunecă printre degete și li se plimbă printre picioarele nătânge

o imagine ca asta trebuie să rămână intactă

să nu vii