Abia mai pot să respir

Abia mai pot să respir
Nu pot să vorbesc
Peste tot este fum…
Din uzinele sufletului meu
Iese prea mult fum
Îmi poluează lumile prea mult
Ah! Câtă poluare…
Mă doare și parcă totodată
Îmi place, îmi place…
Ce ciudățenie
Atâtea lucruri urâte…
Sunt plăcute.
Abia mă mai pot numi viu
Sunt o stafie…
Tăcut…
Devin propria mea umbră
În timp ce mă ascund după lumină.
Uzinele sufletului meu
Sunt tot mai încinse, mai populate
Și mai poluante…
Este tot mai mult fum
Și-l numesc ceață.