când ies de la școală

văd pe jos doar chiștoace
gumă de mestecat & bețisoare de cafea de la mec
senzația aia de déjà-vu
atunci când trec mașinile iar fumul negru îți ferfelește ochii
am mai avut-o atunci când
mergeam cu o colegă la penny să-și cumpere fistic
nu vorbeam deloc doar ne suflam nasurile în aceași batistă
& sorbeam apă din sticla mea de fanta
în serile acelea ar fi putut veni cineva de pe
cealaltă parte a străzii
să ne întrebe de ce mergem cu beregatele în jos
apoi să sufle mai departe din punga lui
cu prelandez și bronz
altul ne-ar fi cerut un leu
dar n-am niciodată bani la mine
la bifurcație ridic sprâncenele
iar ea pseudosprânceana dreaptă
a fost momentul când am realizat că
sprâncenele au personalitate