asmodeus

asmodeus sent you a message
ăsta e demonul cu care vorbește o prietenă de-a mea
de pe acoperiș
când taică-su e prea înalt
OK.
dau să îl deschid
îl aud pe frate-miu cum începe să plângă
mă sperii, evident
mă ridic din pat și dau să fug către
camera lui (cred că a prins rădăcini acolo)
ușa mea e prea mică și nu încap prin ea
încerc să mă târăsc, se face tot mai mică
sau eu tot mai mare
frate-miu urlă în hohote
mi se rupe sufletu-n șapte
urlu și eu la el
îl întreb ce s-a întâmplat
nu mă aude
sau nu-mi răspunde
îmi calc plămânii
trag de ușă
și ies, ies
am ieșit
dar nu e casa mea
mii de uși ca oglinzile, știi, ca în parcurile tematice în care nu am fost niciodată și
țipetele se aud din prea multe locuri
curge apă pe jos
nu e nici un robinet lăsat deschis de maică-mea
curge de sub uși
trag de ele, dar sunt încuiate
unele nici n-au clanță
mi se îneacă papucii de casă
și apoi genunchii
și apoi...
bate nebuna de la doi în tavan sau în podea, nu pot să-mi dau seama
ca să tacă frate-miu
dar ea nu înțelege că - să plângă isteric
pentru că a pierdut la jocul ăla blestemat -
e hobby-ul lui
dar el se simte singur și de aia își belește ochii în ecranul ăla
că soră-sa nu are niciodata timp pentru el
am ajuns cu gura lipită de tavan
și aș vrea să pot respira beton
că altfel mă înec
îmi apare pe tavanul cu care vorbește o prietenă de-a mea
mesajul de la asmodeus
OK.
îl deschid și e
gol.
asmodeus is typing...