Inima adormita

Undeva prin noi
    se afla acel ceva
care din unul
    face doi.

E vara.Cerul emana
candoarea materna suprema.
Soarele pe cer ca o
bila de foc fara cap
se roteste neincetat.
O zaresc. Imi zambeste.
Mii de fiori.
Simt.simt.simt.

Insa ca soarele, care
in falsa lume de
   dincolo dispare,
ea fuhe din nou
    si lasa in spate,
departe
    "cadaverica lumina"
ce imbratiseaza
   inima adormita.
Solitudine si
      vise etern uitate.