iubitul meu bunic, mi-e dor să îmi mai zici:
"Cine te iubește? Furnicel, ghicește!"
mi-e dor să-mi povestești de craii din povești
mi-e dor de al tău sărut...pe creștet, pe năsuc
mi-e dor de aroma de cafea pe care o bei dimineața
mi-e dor de râsul tău, de ochii tăi perfecți
mi-e dor și să mă cerți, bunicul meu iubit!
câteodată mă gândesc că nu aș vrea să mai cresc
aș vrea să rămân așa, să nu-mbătrânească mama...
dar oricum, oricând, oriunde, îi voi mulțumi prin scuze
știu că nu va fi mereu să m-ajute când mi-e greu...
un om blând am lângă mine, ce mă-nvață doar de bine
unic e timpul cu tine, altul știm că nu mai vine
am mai greșit și-mi pare rău, iubesc tot ce e de-al tău
pentru tot îți mulțumesc, bunica... un dar ceresc.
cu tine, tată, n-am prea stat... și asta ne-a afectat
dar n-am uitat că mă iubești, că binele mi-l dorești
aștept să vezi că am crescut, că tot ce-ai zis am priceput
și că rămân "fata lu tata"... cum era la început...
Multumesc că mă iubiți! Am scris-o pentru voi... |
|