Scriu...

Și scriu... Scriu de dragoste și dor,
Neputința iubirii noastre.
Când mă gândesc la tine mă apucă un fior
Și lacrimi mi se scurg pe obraji
Ca picăturile de ploaie pe ferestre...

Cum de te-a lăsat inima și sufletul
Să fugi ca diavolul de lumină?
Cum de ai uitat de trecutul,
Prin care împărțeam amintiri
Și durerea ți-era cândva străină?

Am rămas cu foile mânjite de cerneală,
Cele pe care am scris amintiri frumoase...
În fiecare seară repet aceeași greșeală, Cântându-te de dor și citind aceste amintiri,
Care pentru suflet acum sunt veninoase...