/autobuzul în care

tocmai poposesc
a prins viteză,
coborând spre vale,
aceeași viteză
cu care noi
ne grăbim să ne trăim viețile
înconjurați de străini,
iesind mereu în decor
si izbindu-ne de parapeți,
concepțiile altora
pe care ne facem,
ipocriți,
că le acceptăm,
cu zâmbetul ironic
în colțul gurii închise.
Nu azi
și nici prea curând
nu vei baga de seamă
toata fuga noastră
-spre a fi fericiți-
uitand de acel carpediem
pe care ni-l tatuăm
pe glezne subțiri
și palme cremuite de monede,
refuzând să privim cangrenele
mârșave ce ne ronțăie
zidezidezi
/puțin câte puțin/
scoarța internă.