Helios așterne blând razele sale
prin crengi și flori croiește cale
spre nepătrunsul univers
dens.
Misterul se lipsește de armură
totul prinde contur doar în natură
și contemplez eclectic
poate sceptic
cu ea.
sângera.
I-am luat rănile la piept
și i-am sorbit durerea ca pe un izvor
am sângerat neîntrerupt
pe interior.
Lumina caldă s-a făcut mai rece
și densitatea trece
și universu-și pune aprig scut
tăcut.
îi blestemă pe cei din lut
mut.
Am urât pentru o clipă
întreaga omenire
dar ura-i o risipă
când o paște pieire
nefericire. |