O mie...

O mie de lacrimi de durere
O mie de lacrimi ce-mi dau putere
Ia-mă tu, de aici, de pe Pământ
Du-mă in al stelelor mormânt
Arată-mi minunata moarte
Prin necunoscut ea să mă poarte

O mie de dureri nestinse
O mie de dureri pe foi întinse
Mă îmbăt mereu cu Absintul vieții
De ce, când pot bea otrava morții?
Simt cum mă sfarm în mici bucăți
Și o chemare diferita față de alte dați

O mie de chemări de moarte,
O mie de chemări prin șoapte
Voci ce sunt numai in capul meu
Mă fac să trăiesc din ce in ce mai greu
Plecarea, cea mai dulce speranța
Ce se îmbina cu a trairii aroganță