nord-vestul dintre brațe

spune-mi cu buzele îmbibate în apă de trandafiri
că noi o să urcăm munții împreună
că umbrele noastre se vor plia peste granit
ca două autocolante în contact cu aerul

un ultim sărut al brizei cu marea
sau al poalelor cu vârful
sau al meu cu aerul de mentă
în plămânii inocenți
neatinși de inflorescențe

ne reconstituim sufletul
sau picturile
sau ce a mai rămas din pozele cu două umbre inegale

poate că liniile aeriene vor închide
zborurile dus-întors către pieptul tău

afecțiunea permanentă în fluvii de balsam
concentrat în țesătura
dintre tulpina tuberozei și a cactusului

micile și clasicele impresii despre ploaia de la 7:15
mă faceau să iubesc stările lacrimogene ale norilor
ploaia cu care chipul tău privea picurii inexistenți
ricoșau din piele în riduri
din riduri în asfalt
iar din asfalt iarăși în noi

o imagine ca un vinil din infinite feluri de a spune:
iubeste-mi somnul cum îmi iubești nord-vestul dintre brațe
când te cuprind în mod indispensabil