eu n-am să te las să mi te scufunzi atât de adânc în suflet
să mă smulgi din rădăcini
n-am să te las să te cațeri pe vârful inimii mele
urlând ca lupul la lună
în timp ce eu privesc
prizonieră în capcana minții
și tu mă cutreieri
în lung și-n lat
și mă disperi cu pașii tăi
n-am să te las să mă transformi într-o păpușă
cu sfori legate de mâini
de picioare
de cap
tu n-ai să mă legi, nu
n-ai să mă ții în lanțuri deasupra cerului
n-am să te las să mă lași să rup norii cu durerea mea
tu, în schimb, ai să dispari
de pe fața pământului meu
de pe suprafața corpului meu
îți voi spăla urmele cu ploaie
și voi deveni înger cu amintirea coarnelor tale |
|