E o distanță atât de mică

E o distanță atât de mică între noi
Și mi-e frică de umbra ta solară
Ce cade peste umbra mea de șoapte
Contopindu-se în întuneric
Într-un parfum ce învăluie lumea
Cu bătăi de inimi strangulate.

E o distanță atât de mică între noi
Când știu că mă iubești de la depărtare
Scriindu-mi numele-n nisip
Și eu țipându-ți-l pe mare
Când albatroșii-l prind în cioc
Și ți-l aruncă la picioare.

E o distanță atât de mică între noi
Când îți simt respirația zdrobită de un geam
Într-un vagon de tren ce nu te-aduce
Și nici nu te duce unde sunt
Sau unde am fost sau unde voi fi
Gândindu-te pe tine.

E o distanță atât de mică între noi
Când îmi privești picioarele ce aleargă
Într-o poză din deceniul trecut
Când iarăși nu te mai iubeam
Și nu te găseam și totuși te pierdeam
Înaintea erei noastre.

E o distanță atât de mică între noi
Desenată cu o riglă oarecare
De pe care s-au șters cifrele pare
Și ai rămas doar tu impar
Și erai prim și eu secundă
În atâtea minute și ore și zile și nopți.

E o distanță atât de mică între noi
Când îți iubesc ochii storși
Din mări și ceruri și petale albastre,
Când privirea ta de cerneală neagră
Se lipește de-a mea și-mi dau seama
Că sufletul meu se reflectă în chipul tău, căci,
Ochii tăi sunt inimile noastre
Strălucind de iubire.