teama ca formă de viață

de-a lungul existenței mele de adolescent pierdut în războiul dintre minte și suflet
trupul meu imaterial a fost încolțit de teamă,
de o neliniște mistuitoare ce a distrus ultimele rămâșițe ale curajului,
care au supraviețuit în urma măcelului dintre aceste două extreme.
mi-a fost teamă să mă întreb cine sunt eu
dacă sunt mai mult decât un colecționar de visuri imposibile
sau doar un biet prizonier închis în propria-i închisoare.
mi-a fost teamă să pornesc în căutarea mea,
a ființei pe care refuzam să o cunosc din cauza fricii de a nu descoperi un suflet chinuit.
mi-a fost teamă să am încredere în oamenii pe care îi întâlneam zi de zi
sau în mine.
am crescut cu teamă
ca și cum ea ar reprezenta toată existența mea.