Îți cânt la ukulele

călătoresc cu viteza luminii,
te-am văzut în Andromeda
voiai să te săruți cu o gaură neagră
care te-ar fi înghițit în picosecunda următoare,
îmi e dor să-ți admir privirea
acei globi oculari fixați pe nebuloasa Orion
ca soarele care îmi afumă scoarța cerebrală
în schimbul unei informații în stare de imponderabilitate
numele tău rimează cu o galaxie ultra-pitică normală,
care în lumea noastră ar comunica alături de alte ființe ale oceanelor
eu una înot să te prind din urmă
dau din aripioare și sper să zbor mai repede
să te opresc din sărutul cu gaura neagră.

în ciuda atracției pe care ți-o port,
voi fi eu gaura ta neagră:
te voi descompune și voi comunica cu rămășițele tale
ale căror străbunici sunt cuarcii
abia aștept să mai călătoresc cu viteza luminii!
o făceai pe Andromeda să arate mai frumos în preajma ta,
iar Orion este gelos pe tine, Artemis,
fiica lui Zeus și a muritoarei Leto,
sora geamănă a lui Apollo
eu sunt Atena, încântată de cunoștință
fie ca înțelepciunea să mă ghideze la inima ta!