Mi-s plini plămânii de amintiri

Respir flori și fluturi,
Spre dimineață stele.
Respir amintiri și suflete,
Iar la nevoie aer.
N-am mâini, n-am corp,
N-am suflet sau ceva material.
Am amintiri ce înfloresc în dimineață,
Am dorința de a mai vorbi o dată cu tine,
Am nevoia de a scrie,
Am dimineți și nopți
Care-mi dictează existența.
Iubesc toamna, deși nu mă lasă să respir,
Ignor primăvara
Pe lângă alte persoane
Pe care m-am plictisit să le iubesc,
Iar ura nu este o variantă.
Am complicat realitatea
Pentru că am amestecat-o cu flori
Și-am încercat să o trag pe nas.
M-am contrazis singură
Pentru că m-am amețit de la atâtea stele
Amestecate cu scuze.
N-am timp să sufăr,
Dar pentru poezie, mă complac.
Mi-s plini plămânii de amintiri,
Păcat că ar trebui și niște prezent.