E noapte, cerul negru și rece
A uitat să stingă speranța
Din luminile orașului,
Din stele,
Din ochii tăi.
Flirtez cu depresia de când mă știu,
Ba chiar am senzația că ea mă știe cel mai bine.
Trec pe lângă o casă părăsită.
Pot auzi urletele ascunse
În fiecare piatră de pe marginea drumului.
Nu știam că pietrele pot plânge.
Atunci când valurile se lovesc de stânci,
Auzi marea care se desprinde de sine
Și se întoarce mereu la ea,
De fiecare dată mai zdrobită.
La fel și eu mă tot destram in brațele tale
Și sunt goală
Pe dinăuntru,
Iar tu mă scapi printre degete.
Nu mă poți stânge in pumni
Ca într-o cușcă fatală
Pe care ai pregătit-o dinainte
Pentru unul dintre noi.
It is all or nothing.
Ne închidem amândoi
Sau mă lași să zbor.
Oh stai. Nu mai am aripi. |
|