pierduți în vise cu mințile deschise.

Îți mulțumesc că ai venit aseară
Ca o creatură ideală ce ești,
Dar nu înțeleg de ce mă privești
Adânc în ochii mei iară.
Cu toate că m-ai găsit din nou distrusă,
Iar emoțional se vede distanțarea,
Tu mă pătrunzi iar, iar cântarea
E ca Luna pe cer pusă.
Și când m-ai luat din nou în brațe,
Fiind acum doar a mea muză,
Fără regrete sau vreo scuză,
Ai așteptat să mă agațe
O strălucire din sufletul tău cald,
Care lent dar sigur mă va descoperi,
Iar blestemul mental va pieri,
Lăsându-mă cu tine să mă scald.
În visele mele ne-ntâlnim adesea
Și vreau sa te abordez dar mi-e frică;
Dacă cetatea ce-o dețin pică?
Deoarece magia tot se îndesa
În interiorul meu
Și rămânea mereu
Acolo unde nu ești nici tu dar nici eu.