hazard

așternuturile sunt ude
nu îmi pare rău
instalațiile astea nenorocite au ruginit
lacrimile pe obrajii mei
parcă mă transformasem
în cea mai proastă cascadă din lume

nu a stat nimeni cu bidoane la coadă
deși se întâmplă rar
nimeni nu știe
umărul mi-e inundat de propriile lacrimi
îl țin rezervă pentru timpurile secetoase

nici tu nu știi acum
dar lui Dumnezeu nu îi plătești cu zâmbete

mă dau de gol

aparențele nu trăiesc toată viața
vezi crăpătura de la țeavă
am propriul umăr ud
îmi pare rău
nu-s lacrimile tale