căluț vs ziua de mâine

cine știe câte conserve
și câte orizonturi se află
pe linia dintre mine și calul meu

peste tot seri cu ochi sticloși
plini de sens se culcă în staul
(unde de altfel se petrece totul)
calul pune botul la geam
incertitudinea pune botul la geam

și-și leagă copitele cu scotch de birou
(ca un cal mare)
îi place să muște din pielea poemului
ca dintr-o iapă lungă
mușcatul din poeme scurte
e mai mult un avort simte
căderea dinainte de ultimul cuvânt

cât stă la birou nu-și mișcă fața
totul e un joc intim cu peretele
privirile se lungesc la infinit
(calul încă simte că are 5 ani)
cine întoarce capul

e mâncat fără sărutul de rutină
al muzei